Seducţie, minciună, frumuseţe, nesiguranţă, hohote de râs, lacrimi nestăvilite, într-un cuvânt artă. Artă care nu se prea poate vedea la Deva şi care pentru cei care s-au aflat în sala Casei de Cultură Deva, plină până la refuz în 14 noiembrie a însemnat “încărcarea bateriilor” pentru ceva vreme. Pe scenă au jucat inegalabilii Florin Piersic şi Emilia Popescu, doi actori pe care timpul nu i-a înrăit ca pe noi toţi şi care au în suflete atâta dragoste de teatru şi de spectator încât au de unde să ne dea, de fiecare dată, momente unice de teatru care nu se vor uita prea curând. "Les Montagnes" ("Străini în noapte"), scrisă de autorul francez Eric Assous, a avut un real succes în Franta, personajele fiind interpretate în anii 2004, 2005 de Alain Delon si Astrid Vellon. Piesa, tradusă şi regizată în România de maestrul Radu Beligan, este o frumoasă o comedie romantică cu răsturnări surprinzătoare de situaţii în care un tată îşi descoperă fiica despre care nici măcar nu ştia că există.
Am văzut un om inepuizabil, Florin Piersic, care şi înainte, în timpul şi după spectacol a arătat că rămâne parcă neatins de trecerea timpului, un adevărat nemuritor plin de viaţă, energie şi altruism. Emilia Popescu a arătat încă o dată, dacă, mai era nevoie, că este o mare actriţă jucându-se cu posturile de femeie tânără aparent inabordabilă dar totuşi în căutarea unei aventuri, de prostituată de lux care îşi negociază preţul “serviciilor” cu nonşalanţă, de jurnalistă la o revistă pentru femei care face un reportaj despre bărbaţii care îşi înşeală nevestele, de ispită puse de soţia neîncrezătoare să încerce să-i seducă soţul iar în final descoperindu-şi adevărata identitate.
Fără a avea pretenţii deosebite de scenografie şi fără un text care să faciliteze jocul, piesa prezintă un moment din viaţă pe care cei doi actori au ştiut foarte bine să-l aducă la realism. Totul a fost natural, fără “forţări” şi exagerări, fără ridicări de ton, doar nuanţe bine conturate care îşi ating scopul. Am asistat la un adevărat regal în care talentul şi munca au ţinut privitorii într-o adevărată concentrare relaxantă, în care n-ai avut timp să te plictiseşti şi să te dezlipeşti din suspansul blând al situaţiei. Spectatorii au fost fascinaţi de spectacol, pe feţele celor care ieşeau din sală citindu-se că au fost marcaţi de frumuseţea poveştii şi de măiestria interpretării.
Mircea Mihuleţ
Am văzut un om inepuizabil, Florin Piersic, care şi înainte, în timpul şi după spectacol a arătat că rămâne parcă neatins de trecerea timpului, un adevărat nemuritor plin de viaţă, energie şi altruism. Emilia Popescu a arătat încă o dată, dacă, mai era nevoie, că este o mare actriţă jucându-se cu posturile de femeie tânără aparent inabordabilă dar totuşi în căutarea unei aventuri, de prostituată de lux care îşi negociază preţul “serviciilor” cu nonşalanţă, de jurnalistă la o revistă pentru femei care face un reportaj despre bărbaţii care îşi înşeală nevestele, de ispită puse de soţia neîncrezătoare să încerce să-i seducă soţul iar în final descoperindu-şi adevărata identitate.
Fără a avea pretenţii deosebite de scenografie şi fără un text care să faciliteze jocul, piesa prezintă un moment din viaţă pe care cei doi actori au ştiut foarte bine să-l aducă la realism. Totul a fost natural, fără “forţări” şi exagerări, fără ridicări de ton, doar nuanţe bine conturate care îşi ating scopul. Am asistat la un adevărat regal în care talentul şi munca au ţinut privitorii într-o adevărată concentrare relaxantă, în care n-ai avut timp să te plictiseşti şi să te dezlipeşti din suspansul blând al situaţiei. Spectatorii au fost fascinaţi de spectacol, pe feţele celor care ieşeau din sală citindu-se că au fost marcaţi de frumuseţea poveştii şi de măiestria interpretării.
Mircea Mihuleţ
www.7hd.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu