Tradiţia de a face un dar, mai mic sau mai mare, de sărbătoarea Sfântului Nicolae este şi trebuie să rămână una creştină. Deşi epoca în care trăim este una comercială nu trebuie să denaturăm sensul sărbătorii creştine impietând asupra ei prin reclamă ieftină. Episcop al Mirelor Lichiei încă din vremea când religia creştină era persecutată de autorităţile romane, Sfântul Ierarh Nicolae a apărat dreapta credinţă la primul Sinod Ecumenic când pentru prima dată unitatea Bisericii era ameninţată de învăţătura greşită a lui Arie. Dincolo de meritele sale teologice se află însă un suflet caritabil care atunci când săvârşea o faptă bună încerca să o facă într-un smerit anonimat. Teama de moarte sau de chinurile la care ar fi putut fi supus de autorităţile pământeşti nu au fost cunoscute de Ierarhul Nicolae care nu a ezitat să se opună hotărârilor nedrepte date de conducătorii cetăţii. De aici şi până la un fel de mitizare a personajului real nu a fost decât un pas.Sfântul Nicolae a devenit Moş Nicolae, la români.
Cuvântul moş, pe care specialiştii îl arată ca fiind o moştenire a limbii dace, desemnează mai mult decât un om bătrân. Moşii sunt cei pe care vârsta şi înţelepciunea îi făcea să fie venerabilii comunităţii, ascultaţi şi respectaţi, adevărate modele cu o autoritate mai presus decât aceea a conducătorilor politici sau militari. Sfântul Nicolae s-a încadrat perfect în acest model precreştin şi prin faptul că în realitate a fost deopotrivă milostiv cu cei în nevoie şi aspru cu cei nedrepţi. De aceea în conştiinţa populară a neamului el a dobândit o aşa mare importanţă, pentru că aducea virtuţi reale pe care strămoşii noştri le preţuiau înainte de a fi creştini. Modelul ierarhului blând dar totodată autoritar, ajutător al săracilor cinstiţi şi dojenitor al puternicilor tirani, exemplu de înţelepciune duhovnicească şi teolog iscusit, nu a putut fi trecut cu vederea. Respectul pentru Sfântul Nicolae nu este găsit doar la români el se se bucură de cinstire şi la alte popoare. Ortodocşii şi catolicii îl respectă şi chiar în unele biserici protestante Sfântul Nicolae este preţuit. Moaştele sale se găsesc într-o biserică din Bari în Italia. Dincolo de toate modelele personalităţilor pe care Biserica ni le propune pentru a ne demonstra că poruncile Mântuitorului pot fi urmate, Sfântul Ierarh Nicolae rămâne într-un loc aparte prin tot ceea ce a reuşit să realizeze atât în plan teologic cât şi în activitatea socială.
Cuvântul moş, pe care specialiştii îl arată ca fiind o moştenire a limbii dace, desemnează mai mult decât un om bătrân. Moşii sunt cei pe care vârsta şi înţelepciunea îi făcea să fie venerabilii comunităţii, ascultaţi şi respectaţi, adevărate modele cu o autoritate mai presus decât aceea a conducătorilor politici sau militari. Sfântul Nicolae s-a încadrat perfect în acest model precreştin şi prin faptul că în realitate a fost deopotrivă milostiv cu cei în nevoie şi aspru cu cei nedrepţi. De aceea în conştiinţa populară a neamului el a dobândit o aşa mare importanţă, pentru că aducea virtuţi reale pe care strămoşii noştri le preţuiau înainte de a fi creştini. Modelul ierarhului blând dar totodată autoritar, ajutător al săracilor cinstiţi şi dojenitor al puternicilor tirani, exemplu de înţelepciune duhovnicească şi teolog iscusit, nu a putut fi trecut cu vederea. Respectul pentru Sfântul Nicolae nu este găsit doar la români el se se bucură de cinstire şi la alte popoare. Ortodocşii şi catolicii îl respectă şi chiar în unele biserici protestante Sfântul Nicolae este preţuit. Moaştele sale se găsesc într-o biserică din Bari în Italia. Dincolo de toate modelele personalităţilor pe care Biserica ni le propune pentru a ne demonstra că poruncile Mântuitorului pot fi urmate, Sfântul Ierarh Nicolae rămâne într-un loc aparte prin tot ceea ce a reuşit să realizeze atât în plan teologic cât şi în activitatea socială.
Pr. Mircea Mihuleţ
www.7hd.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu