Atitudinea de pierzători

Atitudinea de pierzători

Suntem dispuşi prea puţin să ascultăm un sfat duhovnicesc care să ne ajute să înţelegem şi să rezolvăm problemele spirituale cu care ne confruntăm. În schimb primim cu multă uşurinţă sfaturi şi poveţe de la oameni care au făcut o adevărată carieră din şarlatanie, magie sau chiar sunt mai mult sau mai puţin experţi în diferite forme de ştiinţe oculte. Credulitatea multora a fost şi este speculată cu multă abilitate de cei care pretind că pot rezolva orice probleme pe o cale numai de ei ştiută şi nedescoperită neiniţiaţilor. Vrăjitoria se vinde bine chiar şi prin producţiile cinematografice care la prima vedere arată o latură idilică a unei lumi ascunse privitorilor neimplicaţi. Asistăm astfel la o propagandă subtil disimulată într-un act artistic iar adevărata industrie care se crează pornind de la acesta ne arată dimensiunea îngrijorătoare pe care a dobândit-o acest fenomen. De la decântecul boscorodit de baba care face şi desface, la formele mai elaborate de magie şi până la o adevărată modă pe care o impun producătorii şi comercianţii din industria filmului nu a fost cale prea lungă. Problema apare atunci când se trece de la ficţiune la realitate, când superstiţia devine obişnuinţă şi chiar literă de lege, când nu alergăm să căutăm soluţii la Biserică ci în cine ştie ce alt loc unde cineva ghiceşte, citeşte în palmă, în cafea sau în te miri ce altceva, descântă, şi “rezolvă” probleme de viaţă şi de moarte.
Conflictul între credinţă şi practicile oculte este cunoscut, însă cine să-l mai ia în seamă atunci când cu mintea înceţoşată de durere sau de frustrare, de lăcomie sau de invidie sau pur şi simplu de o curiozitate morbidă mulţi aleg să demonstreze că ei cred mai mult în altceva decât în cele propovăduite nouă de Hristos. Invazia de astologi, vindecători, ghicitori şi “iniţiaţi” pe care o cunoaşte România de după 1989 pare să nu se mai termine. Brusc, oameni care n-au avut niciodată o legătură cu spiritualitatea devin experţi în probleme delicate. Din senin se crează adevărate curente şi secte ciudate care propovăduiesc învăţături din cele mai sucite. Sătui de nestatornicia şi viteza lumii o mulţime de oameni încearcă să-şi afle viitorul ascultând horoscoape care le prevestesc ce şi cum se va întâmpla în ziua cu pricina. Nu există publicaţie, post de radio sau televiziune care să nu aibă, cel puţin în programele matinale, astfel de rubrici pentru că ele aduc audienţă. Încercăm să trişăm viaţa, să înşelăm soarta, să ne ferim de rău. Problema este că astfel arătăm cât de slabi şi nesiguri suntem în credinţa noastră.
O viaţa spirituală echilibrată cu credinţa puternică în mila, bunătatea şi grija lui Dumnezeu este soluţia de ieşire din nesiguranţa care ne încearcă pe toţi. Teama că cineva ne face vrăji, că diavolul se năpusteşte asupra noastră să ne surpe, că duşmanii noştri caută să ne distrugă nu trebuie să-şi aibă locul în mintea noastră. Verdictele alarmante cu care ne sperie ghicitorii reali sau falşi, astrologii închipuiţi sau alţi ocultişti au mare succes deoarece suntem conştienţi de puţinătatea credinţei noastre. De fiecare dată când dăm de greu ni se pare că se prăbuşeşte lumea şi căutăm disperaţi soluţii rapide de ieşire din criză. Ce nu ştim sau nu vrem să recunoaştem este realitatea că problemele cu care ne confruntăm, oricât de grave ar fi, nu apar peste noapte iar dacă apar sunt încercări pe care Dumnezeu permite să ne fie puse înainte pentru a ne testa şi a ne întări. De oriunde ar veni aceste încercări, din partea oamenilor sau a duhurilor necurate, nădejdea noastră exprimată prin post şi rugăciune, prin milostenie şi răbdare, trebuie să se îndrepte spre Dumnezeu. Aşa ar fi normal dacă susţinem că suntem credincioşi. În schimb noi fugim să aflăm izbăvire altundeva, refuzăm să luptăm cu armele încredinţate nouă de Dumnezeu, ne ascundem ca nişte laşi în spatele a tot felul de scuze. Hristos a scos duhurile necurate din mai mulţi oameni care erau stăpâniţi de ele. Ar fi bine să-L căutăm pe El acolo unde ştim sigur că se află pentru a putea să ne luptăm cu răul dacă într-adevăr ne dorim să devenim învingători. Altfel s-ar putea ca deşi în aparenţă să părem învingători lupta noastră să fie pierdută şi problemele să reapară mai grele şi mai dificil de rezolvat.

Pr. Mircea Mihuleţ

publicat în săptămânalul " 7 zile hunedorene"