Văd că pe mulţi îi îngrijorează ce facem şi cum facem, ce averi şi ce proprietăţi deţinem. Prea puţini se implică însă în viaţa Bisericii la modul activ. Stau doar pe margine şi comentează fără a se documenta. În viaţa de jurnalist nu mi-a plăcut şi nu voi face niciodată asta. Am dreptul la o primă părere dar nu am dreptul sa arunc cu o acuzaţie fără a avea acoperire. Dacă cei care pun la zid preoţii şi Biserica ar avea curiozitatea să citească Statutul Bisericii Ortodoxe Române, ar constata ca ei se pot implica alături de preot în tot ce înseamnă administraţie.
Dar nu citesc pentru că este mai comod să critici doar. Se duc la Biserică doar când îi “arde” şi aşteaptă ca totul să fie gratis. Nu-i chiar atât de simplu. Biserica are şi o latură a contribuţiei băneşti pe care credinciosul o achită. Toată comunitatea hotărăşte ce şi cât se dă însă de prea multe ori unii constată că au trecut de ani buni şi nu şi-au îndeplinit şi această obligaţie care în majoritatea cazurilor este simbolică (maximum 50 de RON pe an ). Şi atunci se trezeşte “credinciosul” nostru că atunci când are un motiv de întristare sau de bucurie, i se cer sume care par colosale. Există chitanţe, există contabilitate, jurnal de casă etc. Din păcate prea mulţi nu vor decât să denigreze. Nimeni nu vă opreşte să deveniţi membrii Consiliului sau Comitetului Parohial, organisme care controlează tot.
Cât despre alte venituri sau mai pe româneşte şpaga………..Aici este boala românului care dă peste tot şi apoi se plânge în gura mare la toţi cei dispuşi să asculte.
Dar nu citesc pentru că este mai comod să critici doar. Se duc la Biserică doar când îi “arde” şi aşteaptă ca totul să fie gratis. Nu-i chiar atât de simplu. Biserica are şi o latură a contribuţiei băneşti pe care credinciosul o achită. Toată comunitatea hotărăşte ce şi cât se dă însă de prea multe ori unii constată că au trecut de ani buni şi nu şi-au îndeplinit şi această obligaţie care în majoritatea cazurilor este simbolică (maximum 50 de RON pe an ). Şi atunci se trezeşte “credinciosul” nostru că atunci când are un motiv de întristare sau de bucurie, i se cer sume care par colosale. Există chitanţe, există contabilitate, jurnal de casă etc. Din păcate prea mulţi nu vor decât să denigreze. Nimeni nu vă opreşte să deveniţi membrii Consiliului sau Comitetului Parohial, organisme care controlează tot.
Cât despre alte venituri sau mai pe româneşte şpaga………..Aici este boala românului care dă peste tot şi apoi se plânge în gura mare la toţi cei dispuşi să asculte.
Un comentariu:
Mare adevar cu spaga! Parca daca nu dam, ne simtim penibil, deoarece stim ca se asteapta asa ceva...
Trimiteți un comentariu